Niculaion Bonaparte

Ce s-o-ntâmplat în noaptea ceea? No, mă bolândule, noaptea ceea o fost dată dracu’…
Era 26 decembrie. Ba nu, 27… no, cândva după ce l-or tunat pe Ceașcă cela. Nu trecuse anu’, că eram încă treji tăț. Io eram acasă, mă-ta făcea ghe mâncare pântru Anu’ Nou. Io i-am zâs:
– Muiere, da’ stai lin, că amu caghe casa pe noi ghe mâncare și tu tăt mai faci, no! Nu
ții minche că mai avem jumate ghe Gogu belit și sărat în cămară?
– Iștenem, mă, păcătosule! Șchii tu cum îi să fii muiere și să hrănești pă tat-tu, pă tine și pă amărâtu’ cela ghe frat-tu? Săracu ghe el, ca numa’ piele și os îi… zâce ea cu mâñile afundate în aluatu’ ghe pită.
– No, că nu te-o mai sătura Dumniezo! Zâc io în șoaptă ca să nu m-audă. Dăschid aparatu ghe radio – știi tu, cela pe care l-o furat tata pântru miñe când am făcut op’șpe ani – și numa’ ce s-aude după o cântare ghe la Nelu Vlad: „Ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”
No, iștenem! Apoi direct în cur am picat, mă. Ca trăznetu’ m-o lovit! Ce-or fi avut cu săracu’ tovarășu’ ghe n-or mai avut loc ghe el? D-apăi or fi avut americanii un motiv tare bun, dară… Fug la mă-ta și-ncep să urlu ca popa Franți ghin capu’ satului cand să-mbată cu palincă sfințită:
– Mămico, l-or mierlit americanii pe Ceașcă! De-amu’, or să vina păstă noi!
Mă-ta s-o uitat bine la mine, la radiou, și p-ormă o-nceput să frece ghin nou truda ceea ghe aluat. Iară cad în cur ca bolându’.
– No, mămico, nu țî-i bine? N-auzi, fă, c-o crăpat mârtanu’? Bucurăche, fă muiere!
Mămica se uita la mine așa, pe sub gene, ca atuncea când vrea să-mi demonstreze că-s prost:
– Și ia zi, mă, învățatule, cine o sa-i ia locu’?
– Păi zicea la radio că unu, Iliescu…
Mămica o scos un pufnet disprețuitor.
– Oh! Golanul cela? Filorusul cela? Deviaționistul cela? Pfiu, bată-lar Dumniezo!
– No, mămico…
– Și cum o să-și instaureze puterea? Cu minerii, presupun… O să-și facă mendrele cu ei, p-ormă o să-i trimită năpoi la ghenă, în găurile celea ale lor, nu?… Tulai, Doamne, negre vremuri vin pântru țărișoara iasta! No, mai bine să-l pună președinche pe lăutarul cela, Nelu Vlad, măcar să petrecem cu muieri și voie bună.
No, păi mămica poache o fi consumat ceva palincă, așe, ghe încurajare, că umblă Frasu-n capu ei ca la dânsu’ în ogradă. Numa’ bolânzeli zâcea. Oricum, după ceea s-o dus la dracu’ tăt zvâcu’ revoluționar care mai era în casă.
No, și atunci ai sunat tu.
„ Dunitre?” mi-ai zâs tu.
„ Neculaie?” ț-am răspuns io.
„ Ia zi no? Unde crezi ca mi-s amu, frumos fain?”
„ No, da ce satana cauți la popa Franți acasă?!”
Că știi, numa’ popa Franți mai are telefon la el acasă.
„ Mă, prost ești, batăche Dumniezo! Îs la primărie, mă oagăre!”
„ No, da’ ce satana cauți tu la primărie, ma bolândule? Iară n-o avut șefu’ ghe post loc să che închidă?”
Când o auzit că ești la primărie, mamă-ta s-o pornit să urle să vii la masă.
„Primăria îi a nostă, mă prostovane!”
„No, fain. Și la masă nu vii?”
„No, mă bolândule, da’ tu crezi că io am timp ghe bolânzeli daștea d-ale tale, să mănânc? Am io alte treburi cu care să-mi bat capu’.”
„No, păi da vină să mănânci, să prinzi puchere…”
„Mi-l trebe pe fratele meu aci, să pună mâna să m-ajute aci la primarie, că-i bozgoru’ câtă iarbă, câtă frunză…”

În acel moment, intră în cameră un băiat scund și pirpiriu.
– No, Horațiule, da cheo trimis Frasu aci, nu vezi că fra-tu îi în covalesceţă? Duche, să nu che văd, că amu che bat cum l-am bătut și pe Rebreanu ăl bătrân cand l-am prins c-o arghea pe mămica!… Ce-ai zis, mă pruncule? Te-o trimes mă-ta cu alifii? No, că numa’ ghe alifii are el acuma nevoie. Ghe mândra lui are nevoie, no!
Da. Deci am lasat baltă ce făceam și am plecat să-ți izbăvesc curu’. Am tras căruța ghin colñiță și i-am înhămat pe Vasile și pe Bucifal. În prag, am văzut-o pe mămica cu o traistă cu ghemâncare și mi-o zîs să ț-o dau să mănânci, să nu faci apoplexie, no. Și dus am fost…
No, și pe ulița principală, când iau curba langa crâșma lu’ Tudorel, păstă cine dau? No, chiar pastă popa Franți, ghe la noi, ghe la creștini. “Sara bună, părinche”, îi zic. “No, futăche Dumniezo, care ești, mă boule, că amu che bag în mă-ta ghe prost, focurile iadului che așcheaptă!” îmi răspughe el, cu curu-nțepenit în șanț. “No, păi bine-ți șaghe, părinche, să che mocoșești și să-nfunzi șanțu’ în sânta sară ghe Crăciun?” îi zâc io. “No, d-apăi futăche Dumniezo și Măicuța Domnului și arzăche Sfântu’ Duh la cur cu nuiele ghe dud!” urlă popa ghin tăț rărunchii și ghin șanț. “Stai lin, părinche, că scolii morții ghin morminche.” Copor ghe pe capră și îl trag în sus. După ce să righică copăcel, îmi zice: ”No, și să deie Frasu să mai acuzi un slujitor a lu’ sfântu’ Dumniezo ca bé…”, da’ n-apucă să-și termine vorba, că-I pălesc păstă gură. “No, părinche”, îi zâc,” da’ vina mea îi că tu traji la măsa? “No taci, mă păcătosule, tu, păcătos…”. Trăbă că să simte și el o țâră cu musca pe clop… i-am făcut vânt în faiton și i-am biciuit pe Vasile și pe Bucifal si m-am repezit cătră tine, no. M-am uitat la Franți mai bine. Avea bârnău’ roș, ghe zici că era renii lu’ Moș Gerilă, no. Și puța a palincă ghe ceea cu ierburi, ce pune Tudorel în ea. “Da’ nu mai căsca ochii, ma bolândule, că sameni cu fra-tu, azi , la crâșmă, când cânta Nelu Vlad la televizor!” îmi zâce popa și rânjește fasolele. Moșoc bolând.
No, și l-am încărcat și pe popa în căruță și am ajuns la birău. Acolo, cum ai zâs tu, bozgoru’ câtă frunză, câtă iarbă. L-am pus pe părinche la curent cu starea ghe fapt a lucrurilor. Dupa ce o luat aminche, popa o cuvântat:
– No, păi Dunitre… săi pe ei, fută-i Dumniezo ghe unguri păgâni!
Și o luat-o la goană cătră grămada ghe unguri beligeranți. Și-o făcut uliță pântre ei cu pumnii și chicioarele. Io eram în urma lui, am rupt un par ghin gard și îi păleam pe ceia ce se răghicau. No, să vezi ce scheme are Franți întrânsu’, bată-l Dumniezo! Zâci c-o fo’ la miliție, nu la școala ghe preoți. Dădea așe, numa’ la operație, și să rotea ca cocoșu’ nost’ ghe pe casă.
No, și așa ne făceam noi cărare pîn dușman, ghe te vighem odată pe chine la jamu’ primăriei, și urlai ghe parcă che strânjea Florica ghe ouță, și ziceai: ”Ole, ole, Ceaușescu nu mai îi!” Franți îț răspunghea cu: ”Bată-i Dumniezo să-i bată ghe bozgoroci!” Dup-aceea, or început bolânzii ceia ghe unguri să arunce cu cataroaie și cu bulgări ghe pământ în chine și în popa Franți. Pe el nu l-or nimerit, că se rotea ca manivela. Da’ pe chine te-or pălit rău ghe tot. Ț-or nimerit un bulgăre ghe pămant direct în bârnău, che-or pălit bine, fută-i Dumniezo!
În acest moment, intra în odaie o tănără țărancă, îmbrăcată în ie și în pantaloni kaki din pânză de cort.
– No, dar-ar dracu’ să deie, Dunitre, da’ tu nu vezi ca fra-tu îi în covaleșceță? Se răstește aceasta înspre el. Nu-l mai fuche la cap cu bolânzelile tale, lasă-l să doarmă, nu vezi c-o avut o noapche furtunoasă?
– Da’ stai fă lin, ce che-o apucat amu bolânzala?! Ce, țî-i dor ghe mătărânga lui? Nu vezi că nu-l țin amu baierele? Și nu mai urla la mine, fă jito, că minchenaș che lipesc ghe perete!
– Du-che la dracu’, mă prostovane, că te bache Niculae când se face bine, ca la nunta lu’ dom’ primar Mugurel, ghe-o făcut-o înmormântare!
– No, păi cum o făcut mormântare? Tu muiere te auzi? Mă vezi pe mine că mi-s crăpat?
– Tu nu, da’ nefericitu’ cela cu care o aruncat în tine împinge cucuruzu’ în sus în cimitir!
– D-apăi Dumniezo să che fută pe tine, muiere… mormăie fratele tău, ieșind din cameră. Fata se așează la căpătâiu-ți, mângâindu-te pe cap și șoptindu-ți la ureche:
– D-apăi che sîmți mai bine, dragule? Țî-i lin la mijloc? Să-ți mai aduc plăpumi? No, da’ nu-l mai băga în samă pe bolându’ cela ghe fra-tu, că numa’ câcaturi îi zâce gura ceea spurcată. No, hai să-ți zic io cum s-o întâmplat.
Totu’ o început astă-sară, în crâșma lu’ Franți, că s-o-ndurat nenorocitu’ cela sa dăschiză televizoru’, că era un meci ghe fotbal în reluare cu echipa ungurească. No, și când auziți în televizor, “Ole, ole, Ceaușescu nu mai îi!”. Și voi îl știați pe dom’ primar Istvan pui ghe ungur, ați zâs că sigur bolându’ cela ș-o băgat coada, ghe o deranjat cumva antena, ghe nu mai îi domnu’ tovarăș Ceaușescu. Io venisem ca să che aduc acasă, să muncești pământu’ și să adapi pruncii. No, și ai ieșit tu cu haita ceea ghe bețivi, porniți impotriva la dom’ primar. Când m-ai văzut pe uliță, che-ai repezit la mine și mi-ai dat o pălitură ghe ceea cum îmi dăgheai când erai încă flăcău și încă ne iubeam… No, în cădere, te-am văzut că adunai lemne ghe pe uliță și mereai cătră birău…

În acest moment, intră un țigan care pe care ți se pare că l-ai mai văzut, în altă viață. Duci repede mâna la chimir să nu te fure când nu vezi, dar n-ai decât cămașa de noapte și izmenele pe tine.

– O viñit amu Nelson Sânpetru, dragule, îți șoptește soția ta în ureche. Pretinu’ tău.
– No, cum ți-i, muiere? O întreabă el binedispus pe soția ta. Ți-i bine bărbatu’?
– Nu mi-i bine ghe loc, Nelson. Asară o făcut torñic ghin nou cu sânje și nu știu ce o să se-ntâmple cu suflețelu’ lui. Amu venisem și eu la el să văd dacă șaghe lin, sărăcuțu’…
– No, păi amu c-ai văzut că șade lin, ce-ar fi să verifici cum îi pruncu’?
– Da’ noi n-avem niciun prunc…
– No, păi atunci du-te ghe fă unu, muiere!

Spune acesta, zburătăcind-o din cameră. Apoi se întoarce înspre tine, zâmbind fasolele a prost.

– Mă Niculaie, da’ bine mi te-or aranjat aiștia, no! Pfuu, ce fumos ț-or umflat ceia bârnău’, ghe ți-i mai mare dragu’!
– No, Nelson, da’ tu n-ai vo găină ghe furat pîn sat sau ceva? se rățoiește soția ta din camera alăturată, evident, neconvenindu-i faptul că așa zisul Nelson îi jignește bărbatul.

– Fă muiere, zi mulțam fain că nu che-am lipit ghe perete! îi strigă acesta. No, ma bolândule, vrei să știi ce s-o întâmplat cu aghevărat în sara trecută?

Scoate un pick-up din sacul de rafie și pune acul pe disc. „Șiuiteașahașvreasămooooooor cupaharulângămiiine cucobzarulângămiiine uiteașahașvreasămoooooor.”
– Hăpa padirida, începe Sânpetru Nelson, phai pa diridha, continuă el.
Și purgatoriul arată ca o petrecere cu mici. Îngeri cu diavoli ținându-se de mâini și jucând Alunelu, mese lungi pe care sunt produsele grătarelor iadului și ale pivnițelor raiului. Curge cu somon afumee și sânge de taur. Tu stai la pământ. Sânpetru îți întinde un braț puternic și bătrânos și te tragi în sus. Te simți amețit. Muzica te asurzește, mirosurile te bulversează, dansatorii te împing. Ești târât de Sânpetru Nelson prin mulțime, pălmuit de aripile îngerilor giganți
“Hai că vin vin vin cu o sticlă de vin.”
și înțepat în cur de coarnele dracilor naniști.
“… că asta e nebunia lu’ juvel…”
– Fiule, aci in purgatoriu, timpul e atemporal…îți zice sânpetru peste umăr, absent.
Vrei să-l întrebi ce dracu’ vrea să zică cu asta, dar îți intră o pană de aripă în gură și începi să te lupți cu ea.
“… îmi plac verile… și berile…”
Ajungi, în fine, la oficiul raiului.
“Io sânt cea mai a dracu’ fiară… Sunt ca bomba nucleiară…”
– Da, începe sânpetru și își întoarce privirea către tine. Niculae Sânmartin, în etate relativă de douășunu de ani, avatarul plămădit din carne și păcat domiciliat în satul Brăduț, resedință a comunei Brăduț, judetul Covasna, cod poștal 527055, statul România, planeta S4, steaua 80ZG0R11S4M04R4, raionul blablabla… Niculae, mamă, da’ ce-i avut tu cu ungurii ceia, no?

– Ce mama lu’ Frasu mi se-ntâmplă, no?! urli tu ca din gură de șarpe, în sfârșit putându-ți auzi vocea tare și clar. Îi un vis?
Cillaut, Niculae, îți zice sânpetru. Aci ești în purgatoriu. Nu-i nevoie să țipi. Știam ce o să spui încă înainte să te gândesti să o spui. Vezi tu, aci, în Purgatoriu, timpul este atemporal. În sensul că nu există, nțăleji ce zic? Nada. Știm când a început viața ta pe Pământ și când o să se termine. S-a terminat deja. Ce zâci acolo? Da, s-a teminat în timpul de pe Pământ… Poți să-ți bagi și să-ți scoți cât vrei, Niculae, asta n-a schimbat, nu schimba, n-o să schimbe nimic. A, da, și Ceaușescu nu e mort, e în Elveția, trăiește la vida loca. Deci, ai avut ce-ai avut cu minoritățile, nu ț-ai dat seama că o să să-ntoarcă-mpotriva ta? Ca atunci când erai la trei anișori, de-ai bătut puradelu’ ăla și s-a întors cu toată șatra după tine. Cam așa e și acuma. Nu ești Napoleon, să faci revoluții. Ai vrut să-ți duci propriile războaie, să-ți câștigi propriile bătălii. Ce căcat de bătălii să porți, dacă n-ai făcut vreo școală militară, nici măcar n-ai citit vun manual de istorie, fir-ar al dracu’!… totuși, pentru curajul tău ieșit din comun arătat în relativa sară precedentă, îți vom da șansa de a rămâne în purgatoriu, aci, unde se trăiește ca la țâța lu’ văru’ Avram. Păntru că toți suntem oameni și facem greșeli… Adică sunteți, hăhă, că eu sunt temporal atemporal.